no woman, so cry

nighttime

mă ridic dintre vene şi umblu

îmi adâncesc tălpile în cuţitul străzilor

durerea mi se învârte în cap fiara captivă

gata sa muşte orice beregată i-ar ieşi înspre colţi

nu pot nu vreau să-i dau drumul

o ţin zdravăn în lanţ pe grasa asta animalul meu favorit

bine hrănit cu decepţii şi foamete

străzile îmi taie genunchii aerul fluieră de plăcere

orice femeie prin care trec se face coastă spre cerul meu personal

hohotesc din ascensor tremurându-mi guşa sătulă

jos rămâne lama străzilor o dâră delicioasă de sânge

şi haita de bărbaţi urlând înfometată

spre capul meu ce luminează ca o lună plină deasupra oraşului gol

undead

bisturiul nu are emoţii
tăietura e perfectă în carnea rece întinsă pe pat
ce puternică e totuşi viaţa îmi spun
carnea asta a fost până acum cineva care
avea ochii deja întorşi spre alte naşteri
mirosul de ficat umplea camera
frica mea era ghemuită spre uşă

un mare animal încolţit

acum s-a terminat în mintea mea e tăcere zăpadă
pe bolta neagră a cortexului

liniştea întinde pete de lumină
totul e frumos ca o auroră boreală

sub impulsul tăieturii corpul de pe pat

mişcă articulaţiile
aştept să deschidă ochi roşii lacomi

nu se întâmplă nimic
îmi trag nasul
mâna legistului nu tremură nu ezită

n-a pierdut niciodată un puls
iar moartea n-ai cum s-o pierzi
acul gros a intrat în arteră
mirosul de formol îmi înconjoară plămânii

ca un bondar vesel
zâmbesc spun un banc
atmosfera se destinde ca un balon
începem să urcăm