undead

bisturiul nu are emoţii
tăietura e perfectă în carnea rece întinsă pe pat
ce puternică e totuşi viaţa îmi spun
carnea asta a fost până acum cineva care
avea ochii deja întorşi spre alte naşteri
mirosul de ficat umplea camera
frica mea era ghemuită spre uşă

un mare animal încolţit

acum s-a terminat în mintea mea e tăcere zăpadă
pe bolta neagră a cortexului

liniştea întinde pete de lumină
totul e frumos ca o auroră boreală

sub impulsul tăieturii corpul de pe pat

mişcă articulaţiile
aştept să deschidă ochi roşii lacomi

nu se întâmplă nimic
îmi trag nasul
mâna legistului nu tremură nu ezită

n-a pierdut niciodată un puls
iar moartea n-ai cum s-o pierzi
acul gros a intrat în arteră
mirosul de formol îmi înconjoară plămânii

ca un bondar vesel
zâmbesc spun un banc
atmosfera se destinde ca un balon
începem să urcăm