no woman, so cry

nighttime

mă ridic dintre vene şi umblu

îmi adâncesc tălpile în cuţitul străzilor

durerea mi se învârte în cap fiara captivă

gata sa muşte orice beregată i-ar ieşi înspre colţi

nu pot nu vreau să-i dau drumul

o ţin zdravăn în lanţ pe grasa asta animalul meu favorit

bine hrănit cu decepţii şi foamete

străzile îmi taie genunchii aerul fluieră de plăcere

orice femeie prin care trec se face coastă spre cerul meu personal

hohotesc din ascensor tremurându-mi guşa sătulă

jos rămâne lama străzilor o dâră delicioasă de sânge

şi haita de bărbaţi urlând înfometată

spre capul meu ce luminează ca o lună plină deasupra oraşului gol