când stai întins pe o bancă

de fapt nu stai întins pe nimic

e un cutremur de neoprit

început aproape de soare

toate lucrurile vin fix peste tine

cu precizia bisturiului

şi nu le poţi opri nu poţi opri sângerarea

eşti o piesă de domino care

dărâmă taie la rândul ei mai departe

eşti un soare ascuţit care se prăbuşeşte

peste femeia de lângă tine planeta tot mai îndepărtată

cu gânduri frigide şi gesturi molatice de abandon

în continua rotaţie a corpurilor

fiecare gest cu propria descompunere

despre dragoste

numai de bine